In ziua de azi cînd viata ne este legata tot mai mult de calculator, a vorbi despre și admite ca îmbrățișezi aceasta noua forma de cultura nu cred ca mai poate părea atît de anacronic asa cum părea cu ani în urma. Lumea se schimba într-un ritm amețitor și în caz ca încă mai aveți îndoieli, uitați-vă la generația care acum iese de pe băncile liceelor ca sa vedeți ca valorile lor nu mai sînt aceleași cu ale noastre și ale părinților noștri. Puteți sa-i condamnați pe ei și pe părintii lor dar, nu veți rezolva mare lucru împotrivindu-vă valului de schimbare și de mentalitate. Am văzut recent la televizor cred ca pe TVR2 la o emisiune de gadgets o știre conform căreia romanii, în procent de 80%, primul lucru pe care îl fac dimineața este să-și verifice mesajele/emailul pe noile smartfoane. Se concluziona ca pentru noi, deținerea și folosirea unui astfel de dispozitiv este un mod de afișare a statusului social. As putea spune ca lucrul est universal valabil, ar trebui sa mergeți în Londra și sa vedeți ce înseamna acolo iPhone și la ce cote poate sa ajungă iMania. Lumea se schimba rapid și telefonul de exemplu nu mai este doar un singur dispozitiv de comunicare (sau camera foto) ci un vector pentru propagarea noii cyber culturi în care se înscrie sau mai bine zis a cărei parte importanta este și gaming-ul.
Acum ca m-am justificat un pic și dacă nu v-ați plictisit de abureala de mai sus, sa vedem ce zice the all mighty wikipedia:
Video game culture is a form of new media culture that has been influenced by video games. As computer and video games have increased exponentially in popularity over time, they have caused a significant influence upon popular culture. This form of entertainment has spawned many fads. Video game culture has evolved in time, particularly in connection with internet culture. Today, one can see the impact of computer and video games in politics, television, popular music, and Hollywood.
Cu alte cuvinte gaming culture este încă în faza de popular culture în care judecata valorii unui joc video este în mare măsura legata de popularitatea sa în rîndul gamerilor și nu este apanajul exclusiv al unui gust format și al experților formați la scoli înalte care sa ne ghideze în descifrarea intențiilor autorului.
Exista evident persoane ca mine care încearcă să-și expună ideile și sa influențeze balanta în favoarea cutărui sau cutărui joc. Unii o fac din placere (și as vrea sa ma consider în categoria asta) alții o fac pentru bani (bugetele de marketing ale titlurilor AAA depășesc deja zeci de milioane de dolari). Din fericire nu exista acele scoli înalte și nici sofisticarea necesara pentru a permite apariția experților și a elitismului. Sa fim sinceri, gaming culture este un fenomen de masa care s-a aplicat inițial unei minorități de geeks (o traducere a termenului geek pe care o prefer este de early adopter si promoter), doar ca în ziua de azi este foarte ușor sa fi geek, datorita intruziunii masive a tehnologiei în viata cotidiana.
Nu este întîmplator ca statisticile arata o uniformizare a segmentelor populației. Motivul des invocat este faptul ca generațiile de geeks de altădată au îmbătrînit, dar pe de alta parte toți producătorii de jocuri sînt în căutare de noi piețe de desfacere și atacarea segmentelor de populație neluate în seama pînă acum poate însemna diferența intre succesul financiar și închiderea porților. Același lucru se poate spune și despre egalizarea proporției dintre sexe, cele 42 de procente de gameri feminini nu înseamnă ca, sexul frumos a început sa dezvolte un interes deosebit pentru CoD sau WoW, ci ca mai multe jocuri gen Sims, Ada Wong, Chunli sau Bella Valentine sînt disponibile.
Lumea noastră, a celor care se joaca pe calculator s-a lărgit și cumva a dispărut sentimentul de confort și apartenenta la un grup social special. Am rămas cu nostalgia dar pe de alta parte elementele si caractere din jocurile video au pătruns puternic în societate, nume precum Angry Birds, Altair, Big Daddy, Pac-Man, Lara Croft, Master Chief, Illidan, Arthas, Thrall sînt ușor de recunoscut de majoritatea dintre noi. Ca sa nu mai vorbim de noile mitologii lansata de aceste jocuri și de filme precum Lords of The Rings (care și-a făcut desigur simțita prezenta și în lumea jocurilor video) cine nu știe despre hobbiti si elfi, despre Gandalf si Frodo?
Problema pe care o vad eu însa, este faptul ca din aceasta cultura lipsesc elemente ale propriei noastre mitologii. Avem povesti frumoase în tara asta, avem o întreaga mitologie plina de farmec și primejdii dar care nu apare deloc în mass media ca sa nu mai vorbesc de jocuri. Se mira politicienii și analiștii de la televiziuni ca generațiile tinere nu mai citesc, ca exista o reala lipsa de interes pentru valorile și folclorul romanesc, dar nici unii dintre ei nu țin seama de vectorii pe care acestea se propaga. Și mai mult decît atît nimeni nu baga de seama noi vectori care pot ajuta la redresarea situației și la promovare. Citesc zi de zi mai ales pe site-uri americane cum cutare sau cutare investește în noul program STEM (science, technology, engineering and mathematics), despre concursuri cu premii pentru game developing sau game design, despre scoli în care se folosesc jocuri video pentru învățarea matematicii. La noi televiziunile se complac în a semnala la fiecare început de an școlar cum nepăsarea autorităților locale și a ministerului educației forțează elevii sa învețe în clădiri care ar trebui demolate. Ma doare sa știu ca inteligenta nativa se va irosi la cules căpșuni în Spania (daca o sa ne mai vrea și aia) și ca nu sînt șanse sa te angajezi aici pe un salariu bun cu asigurări sociale adevărate aici la noi. Dar am deviat de la subiectul acestui articol și chiar dacă lucrurile sînt negre acum, am speranța ca se vor îndrepta pe parcurs.
Gaming culture ar trebui promovat mai agresiv și la noi. Într-o vreme în care criza lovește mai toate industriile nu se poate spune ca în industria de jocuri video în care investitorii sînt reticenți, nu se poate spune ca jocurile video au înregistrat o scădere ba chiar este în creștere. PricewaterhouseCoopers spun ca estimează anul acesta piața cam la 50 miliarde de dolari. Cam un sfert din aceștia ar fi în SUA unde este cea mai puternica cultura pentru jocurile video. Pe de alta parte ei mai au și cultura consumerismului și de asemenea comparativ cu nivelul de trai jocurile video nu sînt un capăt de tara. Chiar luînd în considerare pirateria, firmele de la ei reușesc sa scoată profituri frumoase sau chiar enorme dacă e sa ne gîndim doar la World of Warcraft si la cei 10 milioane de abonați care plătesc luna de luna $15. La noi este evident ca retailul nu este o forma de a face profit din aceasta industrie, dar pe de alta parte segmentul de gameri este bine reprezentat în categoriile de vîrsta dintre 15 și 40 de ani. Nimeni nu prea cumpără jocuri video (am văzut de exemplu secțiunea de jocuri video Diverta din magazinul Unirii diminuîndu-se de-a lungul timpului, pentru ca în prezent sa dispară complet). Nu sînt oare gameri la noi care așteaptă cu nerăbdare cutare sau cutare titlu? Ba da, dar nu cred ca un magazin de retail poate concura cu torentele și nu vorbim doar de preț ci și de disponibilitate.
Le place sau nu (și mă refer aici la developeri și distribuitori) retailul este mort ca și metoda de distribuție. Parte din gaming culture este și internetul iar noi am crescut cu ea. Cel puțin pentru un gamer de la noi este mai simplu sa cumpere de pe torrente sau direct online de pe site-ul producătorului. In felul asta, dacă este un mmo de exemplu, poți sa fi acolo cînd are loc rush-ul de la început și nu să-ți rozi unghiile de disperare pentru ca curierul a rătăcit comanda ta și ajunge cu 3 zile întîrziere. Sau ca, cererea este atît de mare încît nu poate sa facă fata cu flota pe care o are.
Uzul și abuzul sau excesul de gaming culture nu face bine însa nimănui. Dacă este ok sa zicem, sa vorbești într-un anumit fel într-un joc online, nu o sa fie la fel de ok sa folosești același limbaj în public cînd discuți despre cu totul alte subiecte. Chiar dacă locul respectiv este frecventat de oameni care cunosc limbajul, faptul ca vorbești și scrii cool nu te face mai repede adoptat de comunitate ci mai degrabă catalogat drept imatur. Cel mai bun exemplu este folosirea excesiva a lui lol, smilies si a lui dude.
In încheiere o stire de care nu auzisem, dar care dovedește cu prisosință ca influenta jocurilor este mai mare decît credem: Norwegian Boy saves Sister from Moose Attack using World of Warcraft Skills
Norwegian Boy saves Sister from Moose Attack using World of Warcraft Skills
Hans Jørgen Olsen, a 12-year-old Norwegian boy, saved himself and his sister from a moose attack using skills he picked up playing the online role playing game World of Warcraft.
Hans and his sister got into trouble after they had trespassed the territory of the moose during a walk in the forest near their home. When the moose attacked them, Hans knew the first thing he had to do was ‘taunt’ and provoke the animal so that it would leave his sister alone and she could run to safety. ‘Taunting’ is a move one uses in World of Warcraft to get monsters off of the less-well-armored team members.
Once Hans was a target, he remembered another skill he had picked up at level 30 in ‘World of Warcraft’ – he feigned death. The moose lost interest in the inanimate boy and wandered off into the woods. When he was safely alone Hans ran back home to share his tale of video game-inspired survival.
Via Nettavisen.no.
Disclaimer: în acest articol și de altfel în majoritatea articolelor scrise de mine o sa vedeți o interferenta masiva a unor termeni netraduși din limba engleza. Motivul este simplu: traducerea lor în limba romana nu transmite aceeași semnificație ca și denumirea în limba engleza. Îmi pare sau sa o spun, dar nu voi adopta niciodată propunerile regretatului George Pruteanu de a traduce mouse cu șoarece. Faptul ca nu îmbrățișez aceste idei fac parte din însăși lumea în care trăiesc și care s-a lărgit considerabil iar a le ignora sau a face cum fac francezii care traduc tot și care mai rău au o atitudine de respingere a englezismelor (cel puțin asta e percepția mea, poate ca lucrurile nu mai stau chiar asa cu noua generație), nu constituie o abdicare de la limba romana sau o dorința subconștienta de a fi cosmopolit, de a îmbrățișa o cultura alta decît cea a poporului roman. Ba din contra, sînt mai conștient decît alții de valorile noastre și de capacitățile pozitive ale acestui popor și chiar ma simt jignit de cei care susțin ca romanii nu sînt în stare de nimic bun.
